Postarea de azi porneste de la citatul lui Samuel Johnson: “„Înclinăm să avem încredere în cei pe care nu-i cunoaştem, pentru că ei nu ne-au decepţionat niciodată.”

Dar ce facem cand dispare increderea? Cum reactionam?

M-am gandit sa va relatez cele mai recente intamplari care m-au facut sa-mi pierd increderea in oameni:

  • Platile intarziate ale furnizorilor: o discutie lunga si sunt convins ca multi dintre noi am trecut prin ea. Lucram intre 10 si 30 de zile pentru ca intr-un final ajungem sa devenim parteneri, semnam un contract si incepem munca. Fie ca esti beneficiarul sau prestatorul, deja o mica doza de incredere a fost creata. Si lucram, livram, ne bazam pe niste termene din contract si agreate verbale si in ziua de plata apare surpriza: omul care face plata este in concediu, banca are sistemul online picat, verificam la contabilitate, am trimis de ieri ( cum nu au intrat) si un milion de alte scuze.  Nu uitati ca si in domeniul asta exista o vorba universal valabila “Numai o data e prima data”… si uite asa increderea este distrusa.
  • Service-ul auto:  cea mai urata experienta din aceasta vara am avut-o cu cei de la TOP LAC AUTO SERVICE Bucuresti #SuntTotalDeEvitat Situatia mea sta cam asa, cu 2 zile inainte de concediu, in urma unui incident minor, ajung la Casco. Pe foaia pe care am primit-o de la Omniasig aveam lista cu service-urile acceptate, cu care ei au decontare directa. Am avut de facut o interventie minora: revopsit o aripa, schimbat un proiector ciobit si montat o bara noua. Ma duc frumos la reprezentanta -> 2-3 luni de zile, ne mutam, nu avem timp -> din start increderea mea fata de reprezentanta Fiat a disparut total. Iau lista la puricat si ma decid asupra vestitului service mentionat mai sus. Ma conving sa las masina pe loc ca sa poata face o reconstatare in ziua respectiva si ulterior masina sa fie gata in 10 zile. Pe scurt, nu respecta niciun termin, iti promit masina la schimb apoi nu raspund la telefon, te cheama sa vii sa iei masina desi ea nu este gata, mai mult decat atat, dupa ce ai stabilit cu ei ceva si iti spun ca au dat comanda de piesa respectiva, la 1 saptamana, te suna din nou sa te intrebe daca piesa pe care ei au comandat-o este pentru partea stanga sau partea dreapta. Scuze ieftine de gradinita si iar nu mai am incredere. 
  • Curierul si livratul coletelor:  experienta IKEA de saptamana trecuta este absolut halucinanta. Intr-o sambata ajung in magazin, imi aleg produsele si ajuns la casa imi este sugerata ideea ca pentru un cost suplimentar produsele pot fi livrate a doua zi..  Nimic nu este mai placut decat sa astepti curierul duminica intre orele 10-16. La 15:45, m-au sunat sa ma roage sa stau acasa pana la ora 20 deoarece colegii sunt aglomerati. La 20:30 am sunat si mi-au zis ca sunt in drum spre mine. A doua zi de dimineata ii sun si imi zic ca nu se mai poate livra luni si ca vor ajung Marti. Luni seara la 21:30 ajung doar ca imi livreaza comanda mai putin 2 colete.  Corporatie, proceduri, minciuni in call center si iar increderea mea dispare.
  • Intalnirile anulate pe ultimul moment: stabilim ca ne vedem peste 13 zile la ora 17:00 in locatia X. Oamenii astia ma enerveaza foarte tare. Ei isi fac programul pe urmatoarele 2 saptamani, sunt super busy si vor sa planifice tot. In ziua respectiva la 16 52, cand tu esti in drum spre locatie, te suna si iti zice ca a intervenit ceva si nu mai pot ajunge -> gen: sunt prins la birou, am ceva de facut, te sun eu.  Bine ca ti-ai facut tu programul cu 13 zile inainte si nu-l poti respecta! Uite asa increderea se pierde cu fiecare intamplare de genul asta.
  • Oamenii neseriosi:  particular mie, ca sunt in zona de organizari evenimente. Am niste cunostinte, care ma terorizeaza cu 1 saptamana inainte de eveniment. Vreau sa vin, ce tare, mai vin cu inca 17 prieteni, o sa ne distram la maxim. Isi iau bilete sau invitatii si cand e momentul sa vina la petrecere inventeaza o scuza penibila. Ok, nu sta evenimentul in 5-6 neseriosi dar totusi, cand ne intalnim in aceeasi seara la E3, iar tu imi povestisei acum 4 ore ca ai indigestie si esti retinut la pat, mi se pare lame. Asta a fost inca un pas prin care eu imi pierd increderea in oameni. 

Inchei articolul cu o intrebare: Tu in cine mai ai incredere? Sper ca v-a placut si ca o sa-mi impartasiti intamplarile voastre prin care v-ati pierdut increderea in oameni.