Tot cautand o vacanta last minute, de preferat la caldura ca sa compensam frigul de acasa am dat peste oferta operatorului aerian LOT si asa ne-am trezit ca plecam pe coasta de vest a SUA.  Ne-am decis asupra acestei companii chiar daca in acelasi timp aveau oferte tentante KLM sau Qatar, pentru ca avionul cu care urma sa calatorim 12 ore era un Boeing 787 Dreamliner pe numele sau de botez Frank.

Zborul a fost impartit in 2 segmente, cu escala  peste noapte la Varsovia. Primul zbor, de 1.45h foarte confortabil contrar asteptarilor, avionul  fiind unul de dimensiuni reduse, cu cate 4 locuri pe rand in loc de 6. La Varsovia  ne-am cazat la SleepWell Apartments Ordynack un boutique hotel in centrul orasului, foarte confortabil si cu servicii impecabile.

Seara am petrecut-o intr-un restaurant traditional, similar cu Carul cu Bere al nostru unde am devorat un genunchi de porc si o jumatate de rata. 🙂

Zborul propriu zis catre LA a fost a doua zi la orele 10.55, a durat 12h si am ajuns la orele 14.00 pe LAX, avand un decalaj de 10 ore fata de Bucuresti.  Am avut parte de un echipaj super friendly, servicii bune pe intreaga durata a zborului, scaune acceptabile dar in schimb partea de entertainemnt mi s-a parut ca lasa de dorit. Oferta de filme si seriale destul de slabuta. Le-am cam epuizat pe zborul la dus. 🙂

Cum urma sa petrecem 2 saptamanı pe pamant american ne-am gandit sa facem un mic tur pe costa de vest. Astfel, am bifat cate ceva din California, Nevada si Arizona. Dupa aterizarea pe LAX, surprinzator tot procesul de trecere prin vama a durat foarte putin pentru ca aproape totul este digitalizat acum: introduci pasaportul cu viza valabila, aparatul iti face o poza, clar nu cea mai reusita dupa un zbor de 12 ore, apoi cu tichetul printat si dupa 1-2 intrebari treci de partea cealalta.

Am ales sa inchiriem o masina tipic americana, prin alamo.com pentru ca aceasta companie iti permite sa-ti alegi ce model vrei tu din clasa de masini pe care ai achizitionat-o . Noi am mers pe un Dodge Challenger. Pretul acesteia pentru 10 zile a fost un pic peste 500 de dolari. Procesul de inchiriere se face la un chiosc electronic, unde poti alege optiunile si poti chiar adauga si un al 2 lea sofer.

Si de aici a inceput vacanta! De fapt vacanta a inceput dupa ce ne-am achizitionat, de la un chiosc din zona de inchirieri masini, un sim pentru date mobile de la Lycamobile, un pachet de 6 giga, costul acestuia + activare sim + taxe ajungand la 67 de dolari. Dupa mai bine de o saptamana am suplimentat cu inca 3 giga, contra unui cost de aproximativ de 33 de dolari. :))  Nu stiu daca aceasta companie a fost cea mai buna optiune, dar este adevarat ca am avut momente in care am ramas fara semnal.

Prima noapte in LA ne-am cazat la Comfot Inn Sunset Blvd., mult mai bine in realitate decat online. Puncte forte: asezat pe celebrul Sunset Boulevard, aproape de zona Hollywood, camera foarte spatioasa si curata, parcare gratuita. Cum pe zbor nu am reusit sa ne odihnim, chiar daca initial ne-am facut planuri de explorat imprejurimile, cum am ajuns la hotel, in jur de orele 18.00, am cazut lati. 🙂 Dupa un somn de frumusete de 8h ne-am trezit cu noaptea in cap si ne-am pornit pe strazile LA-ul sa prindem rasaritiul. Astfel la ora 6 dimineata eram la Griffyn Observatory, pentru ca Google zice ca ar fi punctul de unde sa vede cel mai bine rasaritul peste LA. Asa a si fost, ne-am bucurat de un rasarit spectaculos pe o parte a observatorului iar pe cealalta parte de Hollywood Sign. Nu eram singurii nebuni care se trezisera cu noaptea in cap, era destul de populata zona si parcarea. Aceasta din urma find gratis la ora respectiva. Pe langa privitorii de rasarit am mai dat si peste un grup de persoane aflat intr-un boot camp probabil, faceau exercitii si se amuzau sub primele raze de soare deasupra oras.

Urmatorul obiectiv a fost locatia de unde se vede cel mai bine din tot LA-ul, Hollywood Sign: 3115 Canyon Lake Drive. Apoi am ajuns in centru la Dolby Theatre, sa admiram stelele de pe Hollywood Walk of Fame. Ne-am parcat in subterana la teatru, costul fiind de 4 dolari/2h. Nici nu ai nenvoie de mai mult pentru ca  toata zona asta este doar marketin. Dupa ce “am calcat in picioare” numele unora dintre cele mai mari vedete ne-am pus la drum catre Las Vegas unde ne programasem sa stam pentru urmatoarele doua nopti. Pentru ca drumul era destul de plictisitor si de durata (3.5-4 ore) am decis sa facem doua opriri pentru a mai taia din monotonie. Prima oprire a fost la Elmer Long’s Bottle Tree Ranch, aflat pe route 66. Mai multe despre aceasta colectie aici: https://californiathroughmylens.com/elmers-bottletree-ranch

Urmatoarea oprire a fost la Seven Magic Moutains, o expozitie deschisa in mai 2016.  Niciunul dintre cele doua obiective nu presupune nicio taxa de acces. Dupa aceasta ultima oprire, in aproximativ jumatate de ora ne-am bucurat ochii cu celebrul semn Las Vegas.  Primele doua nopti ne-am cazat la LINQ Hotel and Casino, un hotel de 4 stele care apartine de celebrul lant Ceaser’s Palace. Surprinzator costul/noapte a fost unul mai mult decat decent, in primul rand pentru ca eram cumva extra sezon si in al doilea rand pentru ca era in cursul saptamanii. Check-in-ul l-am facut la chioscurile din holul hotelului, insa dupa ce am ajuns in camera si ne-am dat seama ca de la geam vedeam parcarea am coborat la receptie si am facut un upgrade la camera, contra unui cost suplimentar si astfel am dormit la etajul 17 al hotelului cu fata spre High Roller Vegas.  Punctul forte: locatie centrala, din hotel iesi direct pe Strip. Prima seara ne-am petrecut-o in hotel, studiind comportamentul glamblers-urilor si servind masa la unul dintre restauratele hotelului,  cu specific mexican. Si cum ne-am trezit cu noaptea in cap si neadaptati inca la noul fus orar (sa nu uitam ca este o diferenta de 10 ore fata de Bucuresti) ne-am incheiat ziua destul de devreme. 🙂

Urmatoarea zi ne-am trezit din nou cu noaptea in cap si am iesit din hotel fiind surprinsi de zarva de pe strazi de la 7 dimineata. Am luat-o la picior pe Strip intrand din hotel in hotel si descoperind rand pe rand Ceaser’s Palace, Bellagio, Wynn, The Venetian, Mandalay Bay si altele. Toate acestea in urmatoarele 4 zile pentru ca ne-a placut asa de mult incat am decis sa ne extindem sederea in Las Vegas cu inca 3 nopti, cu o intrerupere dupa urmatoarele doua nopti, cand am petrecut o noapte in Grand Canyon. Despre hotelurile mari si luxoase din Vegas, dupa cum le spune si numele, arhitectura si designul lor sunt tematice, recreand ambianta si decoratiunile originale. Astfel, de exemplu, Ceaser’s reproduce Roma Antica, Bellagio este inspirat de Lacul Como din Italia, unul din punctele sale de atractie fiind fantana muzicala, The Venetian reproduce cu tot cu canale si gondole, Venetia. Dar cu siguranta gasiti pe Google tot ce vreti sa stiti despre hotelurile din Vegas. Sunt fatastice, atat pot sa va spun! Paleta de entretainemt in Vegas este ENORMA! Fiecare hotel pune la dispozitie sali de spectacole si cluburi. In functie de momentul anului si de rezervarea din timp, pentru ca altfel, la fata locului nu mai gasesti optiuni interesante, poti sa-i vezi in concert pe Celine Dion, Cher, Boys II Men, Elton John, U2 chiar, etc, sa prinzi un spectacol de magie al lui David Copperfield sau Criss Angel, sa vezi un Cirque de Soleil, show-uri de drag queen si multe multe altele. Disponibilitatea acestora pe www.vegas.com. Dupa rewiew-urile de pe net parese ca la multe dintre ele poti sa mergi doar ca sa zici ca nu ai vazut un show in Vegas. Pentru noi hotelurile si casinourile au fost suficiente.

Urmatoarele doua nopti le-am petrecut la Hard Rock Hotel, in Casino Tower, destul de asemanator cu LINQ ca si conditii, exceptie facand distanta fara de Strip, aceasta fiind undeva la 20-30 minute de mers pe jos sau 7-8 dolari cu Uber-ul cand ieseam seara la un drink. Una dintre zile ne-am petrecut-o intr-un outlet, mai exact Las Vegas North Premium Outlets unde am ajuns cu masina. Nu recomandam, aceasta experienta dauneaza grav bugetului. 🙂

Urmatoarea zi am plecat in explorat imprejurimile. Dupa 2.5 ore de condus am intrat in Death Valley National Park, unde ne-am petrecut toata ziua, intreaga excursie durand 6-7 ore. Am vazut pe rand Mesquite Sand Flats, apoi am facut o pauza pentru masa de pranz la Stovepipe wells. Dupa ne-am continuat excursia spre Artist Drive, un drum cu sens unic de cateva mile, serpuit printre stancile colorate natural. Destul de scary la prima vizita si nestiind la ce sa te astepti. Urmatorul punct a fost Badwater Basin, un camp de sare aflat la 86 m sub nivelul marii. Vant puternic, view spectaculos. Si de aici inapoi spre Las Vegas, din necunostinta de cauza si lipsa de semnat la telefon am luat-o pe ruta cea mai lunga in loc sa alegem sa ne intoarcem pe unde stiam. Sentimentul nu este prea placut, in mijlocul pustietatii fiind, fara semnal la telefon si fara vreo idee cand iesim din munti. Altfel, privelistea, desi arida, destul de spectaculoasa si un apus pe masura. Intr-un final dupa 72 de mile am dat de o benzinarie unde am reusit sa ne facem o idee cum sa ajungem din nou la Vegas. Din nou seara s-a incheiat devreme dupa ziua petrecuta in masina si emotiile oferite de Death Valley. Nu au fost costuri de acces in parc.

Ziua urmatoare am dedicat-o din nou plimbarilor pe Strip si pierderii timpului prin hoteluri, suficient cat sa ne incarcam bateriile pentru urmatoarea zi cand urma sa pornim spre  Grand Canyon. Prima oprire a fost la Hoover Dam , aflat la circa 45 de minute de condus de Vegas, un baraj aflat la granita dintre Nevada si Arizona. Hoover Dam asigura apa pentru milioane de oameni, fiind timp de 22 de ani cel mai inalt baraj din lume. Nici aici nu sunt costuri decat daca doriti sa faceti un tur. Urmatoarea oprire a fost in orasul Williams, Arizona, unde am schimbat cele aproximativ 20-22 de grade Celsius din zilele anterioara cu -6 grade Celsius si zapada. Aici ne-am petrecut urmatoarele 2 ore, vizitand cateva shop-uri de souveniruri, Route 66 Zipline, Pete’s Route 66 gas station. Curand am ajuns la Quality Inn-ul din Tusany  avand incredere in conditiile oferite dupa experienta primei nopti din LA. Dimineata am pornit spre Grand Canyon, aflat la 10 km distanta de cazarea noastra. Privelistea spectaculoasa insa frigul de afara nu ne-a permit sa ne plimbam prea mult prin parc si nici toate punctele de interes nu erau deschise, ceva decizii guvernamentale de moment si desigur zapada. Clar natura are puterea sa te faca sa te simti foarte mic prin ceea ce poate sa contruiasca. Cred ca cei pasionati de hiking apreciaza mai mult acest parc. Exista posibilitatea vizitarii acestui parc cu elicopterul pentru cei care nu au frica de inaltimi, desigur si dare de mana. Explorarea cu elicopterul se poate face si in Las Vegas. Am facut cateva poze si am pornit inapoi spre Las Vegas.

Din nou am incercat sa facem drumul mai interesant si am facut doua opriri. Prima la The Flinstones Bedrock City (https://www.bedrockaz.com),(poze) o experienta care a costat 5 dolari/persoana si destul de trista. Poate mai palpitant pentru copii. A doua oprire a fost la Bearizona Wildlife Park (http://bearizona.com) si am facut o plimare cu masina printre ursi, lupi si bizoni. Intrare in parc a costat 20 dolari/persoana. Nu am inteles daca sunt asa de bine hraniti incat si-au pus pe hold instictul de vanator sau poate sunt sedati…  Oricum experienta a fost palpitanta.

Dupa amiaza am ajuns din nou la Las Vegas si desigur am experimentat un alt hotel: Excalibur . Conditiile okish, pretul la fel. Seara ne-am petrecut-o intr-un bar din lobby-ul hotelului Aria si in clubul proaspat renovat al acestuia. Muzica buna, atmosfera cool. Dimineata dupa check-out am pornit spre Los Angeles, parasind cu greu Las Vegasul si cu gandul ca vom reveni curand.

Los Angeles-ul l-am gasit la fel de aglomerat cum l-am lasat in prima zi a vacantei. Am ales ca si cazare pentru ultimele 3 nopti de vacanta, Quality Inn and Suites LAX. Seara ne-am petrecut-o pe Santa Monica Pier, plimbandu-le si admirand apusul iar urmatoarea zi ne-am petrecut-o din plaja in plaja, incepend cu cele din Malibu, revenind la Santa Monica si incheind cu Venice Beach.

Urmatoarea zi ne-am petrecut-o in Beverly Hills, Merlose Place, The Grove, Rodeo Drive si seara am ajuns in Universal City. Fiecare cartier a avut farmecul sau. Iar in ultima zi am ajuns si la UCLA ca sa simtim un pic atmosfera de student american pe care o vazusem doar in filme. De aici am mers in cartierul japonez, Little Tokyo si intr-un final, pe ultima suta de metri am explorat Art District, admirand graffiti-urile spectaculoase de pe peretii cladirilor industriale.

Dupa amiaza am predat masina la centrul de inchirieri masini si am incercat sa ajungem la aeroport cu mai bine de 2 ore inainte de zbor. Unde, din nou, am fost surprinde de bunavointa celor de la LOT prin faptul ca ne-au permis sa luam in avion o valiza care depasea limita de kg admisa si procesul destul de rapid de trecere prin vama. Una peste alta, chiar daca viata in America nu a fost ieftina. Ea a fost indulcita de amabilitatea celor care lucreaza in servicii si de faptul ca aproape oricare American ne-a intrebat de unde suntem stia chestii despre Romania. Despre mancare nu avem prea multe recomandari, cum noi suntem iubitori de sushi cele mai multe mese au fost la restaurante cu specific japonez. Cel mai bun a fost desigur restaurantul din cartierul japonez.

Cam atat despre vacanta de vara in plina iarna. Daca vrei sa pleci in curand pe aceeasi ruta, da-mi un semn si sigur iti pot sugera mai mult decat in articol.