Asta a devenit la români un fel de legendă urbană, mai ales când te gândești că există o vedetă TV al cărei salariu a căpătat proporții monstruoase în imaginația noastră. Poate că vedeta respectivă nici nu are salariul așa de mare, dar trebuia să găsim o justificare pentru faptul că a rămas fidelă aceluiași post de televiziune pentru mai bine de 20 de ani. Da, din păcate, suntem obișnuiți să gândim așa. Nimeni nu se obosește să ia în considerare ce vine la pachet și nu, nu vorbesc despre beneficii precum asigurarea medicală. Special am ales să vorbesc despre câștiguri, mai degrabă decât de venituri.

Eu nu pot să mă plâng, dar sigur nu salariul a fost definitoriu în alegerea unui job. Am avut joburi care mi-au permis să călătoresc frecvent cu avionul, să ajung în locuri în care era puțin probabil să ajung în alte condiții. Ce m-a costat? M-a costat absența de la niște evenimente din familie, poate că în perioada respectivă am fost mult mai obosit și distras, nu am putut să întrețin o relație pe termen mediu. Dar am și câștigat. Nu bani, ci experiența de a călători, de a face parte dintr-un business inovativ, de a fi parte a unei echipe internaționale. M-am forțat să vorbesc mai bine engleza, să jonglez puțin cu limba franceză, să particip la competiții sportive internaționale și să cunosc oameni. Deși e trecut deseori cu vederea, contactul cu o altă cultură ne ajută să vedem mai bine imaginea de ansamblu.

Știu că uneori pare că am tras lozul câștigător, dar e vorba strict de a face ceva cu pasiune. Sună prețios, pare un stereotip al celor care ajung într-o anumită poziție și vor să pară înțelepți. Ceea ce nu se vede, este că oamenii care aleg o anumită poziție, aleg implicit să lupte pentru poziția respectivă. E important să ți se dea o șansă, potențial avem toți. Eu am învățat că salariul nu are relevanță atunci când nu știi (dacă nu înveți) să potrivești un vin cu un fel de mâncare. Odată cu cunoașterea vine și responsabilitatea. Nu e ca și cum șeful meu comandă o petrecere cu tematică și mă așteaptă după colț să greșesc. Sigur, la primele greșeli e indulgent, dar m-a investit cu încredere. A văzut în mine potențialul de a crește și de a învăța. Și ca vedeta de televiziune de mai sus, e treaba mea cum fac să rămân 20 de ani pe poziție fără să dezamăgesc. Ideea era să apreciezi și “beneficiile” unui job, chiar dacă nu sunt întotdeauna materiale. Oricum nu ar trebui să conteze prea mult când simți că în sfârșit ți-ai găsit locul.

Scuzați tonul, dar de la viroză a ieșit mult mai serios decât am intenționat.