Știi când ai o dimineața d-aia când ai vrea să mai dormi o oră, două, trei… Diminețile alea când ai netu’ oprit, dar știi că de la primul mesaj pe facebook/whatsapp, de la prima constatare că nu ești online… va începe să sune telefonul. Primul apel îl ignori, sunt băieții care trimit glumițe și se îngrijorează când nu participi. La al doilea, deja ești pe marginea patului. Ce ne face să ne trezim, care e mecanismul interior?

Eu cred că intervine un pic și simțul datoriei, resposabilitatea. Te întrebi față de cine ai responsabilități când ești freelancer? Păi e simplu, față de tine și de oamenii care depind de tine. Oamenii care depind de tine sunt clienți (actuali și potențiali) și colaboratori. Față de ei nu ai nicio scuză. Ai împlinit 30 de ani și vrei să mai lenevești în pat dimineața – apucă-te de gaming. Sigur că au fost momente când și eu am avut chef să o lălăi, să o ard dubios, să trag de timp, spuneți-i cum vreți. E un moment în viața fiecărui bărbat (mă rog, eu sper că există acel moment), când decide ce vrea să facă în viață, care e scopul lui. Nu e ca și cum nu are dreptul să se răzgândească pe parcurs, dar de obicei se simte când găsești acel ceva cu care poți să-i ajuți pe oameni, să simți că faptul că te-au cunoscut/v-ați cunoscut, le va schimba viața în bine. Nu zic că e ceva la care ești talentat, cred că și meseriile creative au nevoie de disciplină. Și odată găsită acea meserie sau cum vreți să-i spuneți, exersați responsabilitatea. Testezi o dată, pierzi bani, înveți. Testezi a doua oară, pierzi mai puțini bani, cunoști mai mulți oameni… crești brandul, aduci apoi brandul la maturitate. Simplu, nu?!

Am pornit postarea cu gândul la consecvență, știam că în engleză se spune consistency și îmi plăcea cum sună. Am căutat în dicționar (da, mai fac și d-astea 🙂 și se pare că se mai spune și purposefulness, unfailingless și unalterby. Mie îmi sună ca și cum trebuie să te trezești dimineața, dar neapărat plin de entuziasm.

“…am ales să fac asta, altceva n-a fost,
și vreau să fac bani din asta, altfel n-are rost…”