Nu știu alții cum sunt, dar și un Cool Scouter are zile proaste, să știți. De fapt, nu. Nu sunt zile proaste, ar fi nedrept să le zic așa. O zi proastă e când ai închiriat un palat pentru un garden party și încă ai putere să te pozezi în ploaia torențială purtând ultima colecție cizme de cauciuc. But wait… been there! O zi prostă este aia în care te simți deprimat din clipa în care te trezești. Are legătură și cu vremea, pentru că în engleză se spune under the weather – adică fără chef, indispus și/sau să nu fii în apele tale.

Pentru că noi, bărbații, nu prea avem scuze să fim deprimați, azi am vrut să scriu despre cum se simte asta. Cum se simte să-ți dai voie să ai zile proaste, să fii under the weather și mai important, cum ieși din starea aia. Cauzele deprimării, cel puțin în cazul meu, sunt de cele mai multe ori legate de imposibilitatea de a da reboot la sistem. Mă trezesc și îmi dau seama că e posibil ca toată munca mea să fie în zadar, că poate nu sunt un așa bun organizator de evenimente, că pare că toți furnizorii îmi sunt potrivnici și că per total nu produc valoare adăugată acestei industrii. E nasol să te trezești așa! Dar cel mai simplu mod de a gestiona aceste ‘crize’ este să dai o șansă omului din oglindă. Tu ești responsabil pentru starea ta și ar fi bine ca în astfel de zile să-ți mai numeri binecuvântările. În cele mai negre momente ale vieții mele profesionale, tot am primit un semn de bunăvoință din partea universului. Unii le zic confirmări. Dacă poți să privești lucrurile cât de cât practic (scufundat fiind în deprimare), ți-ai da seama că de fapt confirmările sunt consecințe ale lucrurilor pe care le faci și care cumva au atins viața celor cu care interacționezi. Și hai trezește-te!

Dacă starea persistă, ar fi bine să-ți iei o pauză. Dă-ți voie să nu-ți iasă lucrurile, să nu se lege parteneriatul, să nu cucerești audiența… ai restul de 364 de zile să le demonstrezi cât ești de bun. Că d-aia te-ai autoproclamat Cool Scouter!

The greater the artist, the greater the doubt. Perfect confidence is granted to the less talented as a consolation prize.” (Robert Hughes)