De obicei merg mână în mână – nu poți să fii pe culmile succesului profesional și vraiște personal. Oricât am vrea să părem profesioniști desăvârșiti, ceea ce vine din interior își pune amprenta și pe munca ta. Și ai atins nivelul maxim de blazare… ce faci mai departe?

Faci planuri!

Sună stupid știu, dar cel mai important este să nu stai prea mult acolo. Ai atins nivelul la care business-ul tău pare că a atins deja succesul și nu te mai provoacă. Ok, în primul rând trebuie să recunoști momentul în care nu te mai poți forța și să îți acorzi timp să reflectezi. În general este bine să (ne) recunoaștem limitele și să ni le respectăm – odihna, nu neapărat noaptea e un sfetnic bun. Dacă ești obosit ai tendința să vezi totul negru și să fii mai înclinat spre depresie. Dacă ai dormit suficient și tot nu pare că îți vine să te apuci de pregătirea următorului eveniment, mergi la o petrecere organizată de altcineva. Poate ești la saturație cu senzația de optimist exersat spre exces și permanentul rol de gazdă binevoitoare. Mergi la o petrecere, așează-te într-un loc în care poți să fii observator și observă. Bine, eu fac asta pentru că e obiectul muncii mele, acum fiecare știe încotro să o apuce. Săptămâna trecută am ajuns în situația descrisă mai sus și mi-am aplicat remediile descrise. Ideea este că atunci când ești observator, gradul de implicare e minim și nici nu te mai judeci așa aspru. Vezi detaliile organizării și fără urmă de bitterness evaluezi rapid cum ai fi făcut tu mai bine. Știi că încă nu ai atins blazarea, doar te alinți un pic. Pentru clarviziune și relaxare s-ar putea să ajute și niște shot-uri.

Iar a doua zi poți să te apuci de planuri, de abordări noi, inedite, de pus creativitatea în mișcare. Niciodată nu e dracu’ așa de negru – oare cum ar fi o petrecere tematică cu îngeri și diavolițe… 🙂

When we make progress quickly, it feeds our emotions. Then, when there’s a period of waiting or we hit a plateau, we find out how committed we really are and whether we’re going to see things through to the finish or quit. (Joyce Meyer)